Emil Cioran - Raspuns la eseul Homo Americanus de Petru Comarnescu
(publicat in ziarul Azi, ianuarie 1933)
Ceea ce caracterizeaza pe omul american este optimismul. Acesta trebuie sa fie intr-o masura atat de mare dezvoltat, ca insusi dl Comarnescu, optimist prin temperament si conceptii, simte necesitatea de a face rezerve uneori asupra lui. Pe cand noi, europenii de astazi, problematizam totul, suntem incapabili de naivitate, nu acceptam nimic, fara o dureroasa si chinuitoare cercetare, vorbim de tragic pana la banalitate, iar de echilibru si satisfactie ca de ceva iremediabil pierdut, americanii vietuiesc intr-o splendida incredere si intr-o naivitate ingereasca. Vorbind de studentul american, dl Comarnescu observa ca acesta crede in posibilitatea de a rezolva orice problema, constiinta lui nefiind zguduita de fenomenul insuficientii si limitarii intelegerii umane, precum nici de vreo indoiala asupra sensului ultim al vietii. "Omul american nu se teme de moarte pentru ca nu are constiinta ei". Neant, necunoscut sau moarte n-au pentru el nici un sens. O absenta scandaloasa de spirit metafizic a dus la apologia succesului si a muncii. "Francezul gandeste atat cat ii trebuie vietii; iar englezul activeaza atat cat ii trebuie vietii, pe cand germanul gandeste atat cat nu-i trebuie vietii (adica mai mult); iar americanul activeaza atat cat nu-i trebuie vietii (adica mai mult sau poate prea mult)". Gasesc o stransa legatura intre absenta spiritului metafizic la american si activismul excesiv, atat practic cat si teoretic. Fapta distruge procesul de interiorizare, iar munca face imposibila contemplatia metafizica. Activitatea paroxista din America rezulta dintr-o deficienta a interioritatii si a spiritului problematic. Curiozitatea americana nu este de o calitatea superioara, intrucat obiectul ei cu greu depaseste sensibilul si valorile practice. Prefer, insa de o mie de ori, curiozitatea americana, orientata inspre exterior si practic, indiferentii romanesti, care nu rezulta nici din exces de meditatie filosofica, nici dintr-o destindere a energiei vitale, ci din cea mai crasa impotenta si platitudine, dintr-o deficienta constitutionala care explica de ce a fi roman insemana a trai intr-un mediu unde tragedia individului nu se poate rezolva decat prin moarte. In aceasta privinta, observatia remarcabila a d-lui Comarnescu o accept integral: "Americanii spun da in fata oricarei posibilitati, contrar francezilor care incep prin a spune nu, sau romanilor, care stau la indoiala vroind sa profite si de pe urma lui da si de pe urma lui nu".
